Thursday, August 27, 2009

Mama si Madonna

Vorbesc aproape zilnic cu a mea mama la telefon. Doamna marmota are cateodata un stil de innebunesti. Azi cred ca am prins-o intr-o pasa proasta, de fapt si ieri cred ca a fost asa. E greu cu un Scorpion ( adica moa ) si un Taur ( adica ea ) . Comunicare intre nativii din aceste 2 zodii este destul de dificila uneori, dar reusim noi intr-un final sa o scoatem la capat si sa fie toata lumea fericita.  Si ca sa ajung la subiect, ma suna mama si ma intreaba cand e concertul minune. Ii spun ca azi, ca abia astept sa vad ce si cum.

Ea imi spune ca de obicei : “Sa ai grija mama, ca o sa fie nebunie, sa nu cumva sa patesti ceva.”

Replica a fost : “Bine mama, o sa ma pun intr-o cutie si nu o sa mai ies de acolo decat daca am nevoie la baie si la un dus din cand in cand. Ca sa nu cumva sa patesc ceva, doamne feri! ” Mai vorbim noi ce vorbim despre cele obisnuite si apoi inchid telefonul ca sa ma duc sa ma pregatesc sufleteste de concert.

Asta se intampla ieri, cand pe la 6 si ceva plecam spre locatia show-ului. Am luat-o de manuta pe Cami si ne-am pus la coada. A mers destul de repede, nu se impingea lumea, era destul de civilizat. Ne-am mai plimbat noi pe acolo sa gasim un loc cu vizibilitate buna si ne-am pus pe asteptat. A venit Paulica, a mixat ceva acolo si a plecat. Destul de putin as spune eu, jumatate de ora, in conditiile in care am mai asteptat-o pe diva vreo ora si ceva. Deja ma durea spatele , nu mai voiam sa stau in picioare, dar exact cand sa ma pun si pe jos, a intrat si ea pe scena. Tipete, maini ridicate in aer, deja nu mai vedeam mare lucru. Sunt o marmota micuta, am 1,63 , deci aia care erau inalti au fost niste norocosi. Mai norocosi au fost cei care se urcasera in copaci. Ma batea si pe mine gandul sa ma urc , dar am zis ca mai bine stau linistita.  Ce pot spune? A fost un show foarte bine pus la punct. Lumini, sunet, dansatori, tot. Mai putin treaba cu publicul. Cred ca toata lumea era mai concentrata sa o vada macar un pic pe Madonna si majoritatea erau tacuti. Eu dansam, Cami se zbantuia si ea pe acolo, mai un zambet, batut din palme, tipat, era bine, ne placea. Ce mi-a mai placut: femeia are 51 de ani, danseaza de rupe si se tine bine, a cantat mai putin, dar vorba mea : daca oi ajunge eu la 51 de ani sa fiu in forma ei, fac  o crucita si zic sarumana. S-a vazut la un moment dat ca e putin obosita, dar a cantat si nu s-a lasat, ceea ce e mare lucru. Ce nu mi-a placut : publicul parca a fost mort, in jurul meu erau oameni care pur si simplu stateau si se uitau. Ma gandeam poate asa savureaza ei un concert, dar si eu si Cami ne asteptam la mai multa nebunie. Per total a fost bine. Am avut sansa sa ma duc la un concert Madonna, nu o voi mai prinde cu siguranta pe nicaieri, desi niciodata nu se stie. Dupa ce s-a terminat si a zis Goodbye si Thank You , nu imi venea sa cred ca e chiar over. Ma gandeam poate mai vine inapoi pe scena, dar nici publicul nu a facut eforturi. Si uite asa ne-am indreptat spre iesire. O mare de oameni , insa a fost si asta un demers civilizat, nu m-am impins nimeni si nici nu am vazut vreun scandal. Ceea ce e bine. In timp ce stateam la coada aia imensa , ma suna mama.

Mama: Tu mamica, nu puteam sa merg la somn pana nu eram sigura ca a plecat si Madonna la somn.

Eu:  Nu esti normala mami. Poti merge linistita la somn, a plecat Madonna.

Mama: Ah, ce bine. Si cum a fost? Ti-a placut?

Eu: Pai mi-a placut, a fost frumos. Am avut sansa sa o vad macar pe ea, daca pe Michael l-am ratat in ‘92 si ‘96 .

Mama: Eeeh mama, erau alte vremuri atunci. Da , auzi, tot blonda e? Si cum arata ?

Eu: Da mami tot blonda e si arata foarte bine.

Mama: Buun, acum chiar ca pot dormi linistita. Sa aveti grija cum ajungeti acasa, ca e nebunie pe strazi.

Eu: Stai calma, e ok, ne descurcam .

Si de aici a trebuit sa ii inchid telefonul si sa ii promit ca vorbim maine dimineata, adica azi, pentru ca aveam telefonul in mana, trebuia sa tin si de geanta si mai aveam si un pahar cu suc in cealalta mana. Plus de asta trebuia sa fiu atenta sa nu o pierd pe Cami si sa stau in rand cu lumea sa nu cumva sa ajung prin alte parti. Am gasit si taxi pana la urma, ce-i drept am mers pe jos pana aproape de Tineretului, dar am ajuns cu bine acasa in patutul meu.

[Via http://marmotzel.wordpress.com]

No comments:

Post a Comment